sâmbătă, 22 august 2009

Sa fii singur...


Toti avem perioade in care nu avem pe nimeni alaturi si suntem singuri, incercam insa sa gasim acea persoana care va ocupa mare parte din inima noastra deoarece toti vrem sa iubim, sa fim iubiti si sa avem cu cine sa ne impartasim viata.
Insa pana ce inima ta va fi cucerita sau furata, treci prin multe momente ce te pot intrista sau iti pot provoca o depresie la care nici nu te astepti si pe care o consideri nedreapta. Dupa ce trece deja mult timp in care nu ai mai avut nici o relatie deja incepi sa te intrebi daca nu cumva este ceva in neregula cu tine, ajungi sa vorbesti sau sa te comporti foarte ciudat si ai impresia ca nimeni nu vreau sa se apropie mai mult de tine.
Si de fiecare data se intampla ca fix in ziua in care tu te simti foarte rau si ai avea nevoie de sprijin, sa dai peste cele mai romantice melodii, oriunde te-ai duce vezi cupluri sarutandu-se,
tinandu-se de mana, vezi tot felul de reclame cu mesaje de dragoste, si in plus sigur vei intalni fix in aceea zi un prieten care este extrem de indragostit si fericit. Tu vei fi un bun prieten si nu ii vei strica lui fericirea si il vei asculta si te vei bucura pentru el, desi toate cele enumerate mai sus te lovesc in plin lasand un gol rece in inima ta si un gust amar, iar intrebarea de ce tu nu ai pe cineva iti va bantui cateva zile,saptamani,luni, mintile.
Nu e un lucru usor sa fii singur, sunt momente extrem de bune si de frumoase fara sa ai neaparat o partenera langa tine si sunt si acele clipe in care tot ce iti doresti este ca ea sa fie acolo si sa te stranga in brate. Cel mai frumos dar este sa te simti iubit si sa iubesti de aceea mica majoritate dintre noi "baietii", daca deja nu am gasit ceea de a doua inima, suntem in cautarea dragostei deoarece fara ea viata parca este mai neutra insa cand iubirea apare ea devine stralucitoare.
Uita-te bine in jurul tau poate cel pe care ti-o doresti a fost exact sub nasul tau numai ca nu ai considerat-o pana recent decat doar ca un bun prieten.
Dar cel mai important lucru pe care tu il poti face atunci cand esti singur este sa-ti traiesti viata din plin, nu te inchide in tine ci mai mult fii deschis, sociabil, respecta-te pe tine in primul rand, nu-ti plange de mila, priveste-ti destinul cu zambetul pe buze si chiar provoaca-l!!

luni, 10 august 2009

Dor de noi...


Stiu ca nu voi putea scrie nimic din ceea ce simt sau vreau sa spun initial pentru ca nu am cum in momentul asta , nu stiu ce si cum sa spun, nu stiu ce simt dar voi incerca, dar daca stau sa ma gandesc nici macar nu stiu de ce si pentru cine fac acest post, tu daca il citesti te va face doar sa fi si mai indiferent decat esti acum si pe altii nu ii intereseaza asa ca nu prea ar avea rost, probabil il scriu pentru mine, pentru a ma descarca sau nu stiu...

Oricum, imi va fi dor de zambetul tau
Imi va fi dor de tot ce tine de tine si de cum arati
Imi va fi dor de acel sentiment din fiecare zi
Imi va fi dor de pielea si mirosul tau
Imi va fi dor sa tip la tine 'hai ma puiiuuu' cand ma tachinezi
Imi va fi dor sa te trimit la culcare
Imi va fi dor de privirea ta
Imi va fi dor sa te pup pe nas, iar tu sa te scuturi ca un pisoi
Imi va fi dor de clipele in care tremuram din toate incheieturile, iar tu ma incalzeai
Imi va fi dor de clipa in care am izbucnit in plans in ultima zi inainte sa pleci.
Imi va fi dor de acel 'neata puiu' cand te trezeam sa te duci la scoala
Imi va fi dor sa ma strangi in brate pana imi trosnesc oasele
Imi va fi dor de toate cuvintele tale
Imi va fi dor sa'ti las semne pe gat
Imi va fi dor sa ma intrebi 'te gandesti la ce ma gandesc si eu?'
Imi va fi dor de gafaiala
Imi va fi dor sa stai cu ochii inchisi si sa te intinzi cu buzele spre mine
Imi va fi dor de toate acele seri in care vorbeam pana adormeam
Imi va fi dor de diminetile in care ma trezeai cu un mesaj
Imi va fi dor de locul nostru
Imi va fi dor sa-ti infigi mana in paru' meu
Imi va fi dor de respiratia ta apasatoare
Imi va fi dor de TOT ce am facut impreuna
Imi va fi dor...

Oricum, pot fi mai patetic de atat ?
Nu prea cred, stau si imi plang de mila pe un articol de blog.
Scriu doar ganduri rascolite. De ce? Pentru ca tu esti esenta vietii mele si nu imi pot imagina cum ar fi fara.
Ce prost mai face ca mine, sa stea jumatate de zi dupa ce s-a hotarat ca s-a terminat si inca sa spere ca totul va fi bine, ca se va rezolva, ca totul va trece ?!
Da, stiu, am primit deja prea multe “incurajari” de genul si m-am saturat de ele, imi vine sa imi sparg monitorul si sa ma bag sub plapuma. Dar si acolo ma vei urmari si nici acolo nu voi avea mintea limpede, vei fi in gandul meu la orice ora din zi si din noapte. Si... nici nu mai stiu ce voiam sa spun initial, dar nu conteaza.
In fine, acum e putin cam tarziu dar o sa continui sa scriu despre tine, despre noi, a fost mult prea putin.

Pentru ca esti...


Pentru ca EȘTI:
ecoul pașilor mei
oceanul de deasupra desertului
promisiunea de mâine
pasiunea adusa purității
raza de lumina de la capătul tunelului
lacrima din ocean
picătura care umple paharul
gândul de dimineață
calmul crizelor mele de zi cu zi
magaierea unei dureri cutremurătoare
simplitatea din spatele unui lucru aparent dificil
prefața și sfârșitul vieții mele
verbul 'a fi' când nu știu cine sunt
răsuflarea de care am nevoie când simt ca ma sufoc
picătura de apa de care am nevoie când simt ca ma usuc
căldura care doboară frigul ce ma împietrește
sarea și piperul vieții
păcatul meu.

joi, 6 august 2009

Doar un suflet (by Andreea)






















N-am putut sa stau,sa privesc cum tot ma prabusesc
Te-am pierdut,acum zambesc..Dar continui sa te iubesc
N`am putut sa cred cand mi-ai spus ca ai sa pleci
N-am crezut ca amintirea din trecut ai putea s-o stergi
M-ai lasat in ploaie sa zac,departe de tine
Te-ai intrebat vreodata cine te iubea mai mult ca mine?
Am zeci de cuvinte si zeci de porunci
Dar nu`mi pot imagina cum ai putea tu sa plangi
Multi imi ziceau sa te las dar am continuat sa sper
C-o sa primesc aripi vreodata si-o sa ma-naltz din nou la cer
Ochii tai erau unici- singurul cristal din perete
Iar prezenta ta ne facea sa parem ca doua vedete
Lacrimile cad...cad pe zi ce trece..
Sufletul meu ramane gol ,se face tot mai rece.....


N-am putut sa-nchid ochii cand ii tineai deschisi
N-am putut sa nu ma intreistez cand aveai ochii tristi
Ai plecat de langa mine,ai separat doua destine..
Inima bate pentru tine,te rog intoarce`te la mine


Am fost aici cand a fost nevoie,aproape mereu
Am ramas numai cu tine ca ingerii langa Dumnezeu
Cand a fost greu n`am cedat,am ramas,n-am plecat
As fi stat o viata si nimic nu m-ar fi schimbat
As fi incercat sa fac orice sa ramanem uniti
Te-as fi ratat-Ca fiind una printre mii de sfinti
Din trecut mi-am regasit amintiri patate cu sange
Din semeni mi-am gasit izvorul lacrimilor..ce tot curge
Am tinut la tine,pentru tine a fost un simplu joc
Dar a fost destul foc incat sa plec din acest loc
Poate-i viata cruda,poate ea va vrea sa plece,
Dar vei ramane mereu prima din topul celor 10
Visele sunt ruinate,s-a cam dus speranta
De aceea nu voi mai iubi,ca sa nu-mi complic viata
N-am putut...cum sa tac?s-ascund aceste cuvinte
Si poate va veni o zi in care-o sa-ti aduci aminte...



Inca traiesc un vis departe de realitate,
Dar acum eu sunt aici,tu esti acolo departe
Sufletul meu rage,varsa lacrimi si suspine,
Iar sentimentele-s incontinuu legate de tine.
Ne plimbam ca 2 copii,parca m-apuca fiorii
As dori k viata mea sa prinda nuanta culorii
Deschisa ca lumina diminetii,
Ca chipul tau de ingeras
Si-acelasi comportament naiv,ca de copilas.
As da orice sa-mi apari chiar si-acum in fata,
Fara tine se scurge si ultima picatura de viata
Ai ramas ca o stampila-n mine,sa te sterg...nu vreau!
Singura amintire e aceea cu noi,doi copii ce se iubeau
Ce stateau impreuna,uniti la greu,stand in ploaie
Pregatiti sa se avante chiar in orice razboaie
N-am putut sa nu las langa vers macar o lacrima
Fiindca acum aceste cuvinte m-ating la inima..

Nu a mai ramas nimic de cand ai plecat
Nimic din vechea mea fiinta..
Nimic din cea obisnuita..
Ce obisnuiam sa fac..
Pana si inima mea a devenit o ruina
Ai lasat in urma doar amintiri
Si ceea ce am devenit a fost doar... un suflet ranit