Prietenia… un lucru adesea ori subapreciat sau supraapreciat… toti facem asta la un moment dat. Am descoperit o alta fateta a mea intre timp… una careia ii e foarte dor momentan de unii oameni care nu sunt langa ea.
Dar aceste randuri nu vreau neaparat sa fie despre mine, ci despre o persoana anume care inseamna mult pentru mine. O persoana a carei prietenie am subapreciat-o si alaturi de care as fi putut petrece mult mai multe momente placute daca intr-un anumit moment al vietii mele nu as fi privit viata si lumea altfel decat o fac acuma.
E vorba de o persoana care m-a apreciat mereu pentru ceea ce simt, care a tinut la mine cu calitati si defecte, care nu m-a fortat sa ma schimb, dar a avut curajul sa-mi spuna unde gresesc. Mereu am crezut ca ma cunosc suficient de bine si ca masca pe care mi-am pus-o in fata lumii e impenetrabila, acea persoana mi-a demonstrat contrariul, si mi-a aratat ca acel contrariu nu e neaparat un lucru rau. Si ca sa iti deschizi sufletul in fata cuiva nu te face neaparat vulnerabil, depinde si in fata cui o faci.
Cred ca dupa atata timp si atatia prieteni, ‘prieteni’ si amici, abia acuma incep sa inteleg cu adevarat ce inseamna cu adevarat PRIETENIA. Si acest lucru se datoreaza in mare parte unei persoane. Unei persoane careia nu ii spun numele aici, cei care conteaza vor sti despre cine e vorba.
