Totul are o limita

   Nu scot usor un om din suflet...dar daca o fac, este ca si cum nu ar mai exista. Pana sa ajung la acest pas iert de multe ori si caut cu disperare sa ma agat de tot ce are omul mai bun si de toate amintirile frumoase. Indur, tolerez, inteleg, sufar si acord sanse, mergand pana la naivitate, pana la a lasa oamenii sa profite de bunatatea mea. Dar am limitele mele...si ma trezesc intr-o zi in care ia nastere in mine sentimentul dreptatii...si atunci simt o repulsie fata de felul in care am fost tratat. Sufletul omului nu este o casa parasita in care sa bantui cum vrei, din care sa iei ce iti trebuie si din care sa pleci si sa revii ori de cate ori ai chef. In sufletul omului nu intri cu mizerii si urat, ci frumos, cu intentii bune, deschis, pasnic si iubitor. Cine isi doreste sa faca parte din sufletul cuiva ar trebui sa stie ce are de facut ca sa isi pastreze locul acolo, cine nu...adio!