Cat dureaza 10 secunde la Vodafone?

Pentru confirmarea unei plati apasati tasta 2.

{apas 2}

Pentru a intra in legatura telefonica cu un operator Vodafone tastati 1.

Aveti de asteptat 10 secunde.

{apas 1}

Va multumim pentru intelegere. Va rugam asteptati pentru a va pastra prioritatea in preluarea apelului.

{am auzit asta cu pastrarea prioritatii, si in romana si in engleza de vreo 374 de ori. Eu astept. Telefonul imi zice ca astept de vreo 18 minute, mama ei de prioritate! N-am de gand sa inchid, chiar sunt curios cat dureaza 10 secunde pentru Vodafone. Va tin la curent.}

L.E. - S-au facut 21 de minute. And rising…

L.E. 2 - S-au implinit 30 de minute. And rising…

L.E. 3 - 40 de minute. And rising… Si nu, nu ma las, nu stiu cat m-o tine bateria dar cat ma tine raman pe linie, nici nu raspund la alte telefoane, astept cuminte ca un client ce sunt, sa aflu raspunsul…

L.E. 4 - 50 de minute! Si inca astept…

L.E. 5 - 1h si 10 minute…

Raspuns: 10 secunde la Vodafone dureaza 71 de minute.

Multumesc Vodafone

Sa iubesti

Am crezut in iubire de la inceput. Am cautat-o, am intins mainile in cel mai adanc intuneric sperand s-o gasesc, nu am stat nicioadata, nu m-am complacut, am stiu ca este acolo undeva, am cotrobait, nu m-am dat batut, am fost singur dar am preferat singuratatea unui desert al sentimentelor.

In ziua de azi nu mai vorbeste nimeni de iubire, de dragoste… e urat, e lame, e atat de not culeanu sa vorbesti de sentimente, sa vorbesti de dorinta de a te abandona celui pe care-l iubesti, sa afirmi ca iubesti, ca ai face pentru iubitul sau iubita ta orice si oricum…

So un-cool, ca de obicei, eu va spun ca am ajuns sa cred in dragoste la cei 22 de ani mai mult decat am crezut vreodata. Cred in puterea ei, cred in sentimentul ala de plutire peste toti si toate, cred in lacrima aia care curge atunci cand un cuvant sau o mangaiere face ca intreaga lume sa fie undeva departe, cred in unghiile alea infipte in carne cand ea te strange in brate si te sufoca pe tine si se sufoca si pe ea cand nu mai vrea sa dea drumul, cand lasa tot pentru tine, cand lasi tot pentru ea, cand pur si simplu nu mai exista nimic pe lumea asta care te-ar putea face mai fericit.

De ce-i este rusine barbatului din 2009 sa recunoasca, sa-si recunoasca si lui ca iubeste? De ce-i este atat de greu femeii din 2009 sa accepte, sa-si accepte ca fara el toate par fade, de un grej urat, insipide, inodore si incolore? De ce?

De ce e rusine sa iubesti? De ce e rusine sa-ti fie dor de el sau de ea? De ce ne ascundem cand scriem un sms interminabil pentru ea sau pentru el, de ce ne vine greu sa raspundem “si eu te iubesc!” cand avem si alte urechi care asculta?

E asa rau sa iubesti?

Tu iubesti?

Sa lasi urme calde pe nisip

Sa nu alergi, sa nu calci apasat, sa nu arunci nisip, sa nu te zvarcolesti, sa nu te-arunci, sa nu m-arunci… sa pasesti incet peste plaja care mi-e suflet, sa lasi urme calde pe nisip, sa lasi vantul sa-mi poarte iubirea spre tine.

Sa ai grija de mine, sa ma mangai asa cum marea-mi mangaie sufletul clipa de clipa, sa-mi iei boabele de nisip in maini si sa le lasi sa curga in infime paraie uscate reintregindu-mi sufletul.

Sa te intinzi incet peste nisipul incalzit de dragoste (sau de soare, nu stiu), sa ma imbratisezi strans, sa nu-mi plangi caci imi vei lua fire de nisip din suflet si duse fi-vor.

Sa te pui in genunchi si sa-ti infigi mainile in nisipul meu, in sufletul meu, sa-mi simti nisipul rece si compact de dedesubt, sa-l rascolesti, sa-l scoti la lumina, sa-l incalzesti, sa-i arati soarele.

Sa-mi stai aproape noaptea cand luna ne lumineaza inimile, sa te ghemuiesti mica si cuminte in mine, cu mine, sa trecem noaptea impreuna, sa visam imbratisati pana zorii zilei ce vine ne gaseste mai indragostiti ca niciodata.

Asta te-am rugat sa-mi faci, asta am visat sa-mi faci cand inca eram singur si inchis, cu sufletul stanca de munte… si-ai venit intr-o zi rece de aprilie si m-am erodat pentru tine, m-am prabusit la picioarele tale cu sufletul plaja de nisip, atins doar de mare, de vant, de soare si… de tine doar.

Plangi cu mine.

Diferenta dintre ce-ai visat si ce traiesti

Eu am visat sa fiu liber, sa alerg, sa fug, sa nu ma tina nimeni si nimic… ma duc in fiecare zi la munca, dupa un program fix, fara exceptie, stiu inca de dimineata ce voi face la 21:44:35 (promo de direct). Imi place munca mea, ma duc cu drag(cica), am colegi misto, nu caut mai mult… totusi, e o diferenta…

Am visat sa fiu cel care are puterea sa aleaga, sa refuze ce trebuie, sa faca numai-si-numai ce simte… Am puterea sa refuz multe, iau decizii, ma lupt cu ce trebuie si fac de multe ori lucruri pentru ca asa simt. Insa in fiecare zi trebuie sa fac cate ceva din ceea ce este necesar… parca, totusi, e o diferenta.

Am visat sa fiu in stare in orice moment sa las totul in urma, sa nu ma intereseze, sa fiu eu mijlocul universului meu. Este infinit mai mult decat am sperat si dorit… dar iar, nu e ceea ce visam - prosteste acum vreo 20 de ani.

Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi? Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei? Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi? Merita planul tau sa-l respecti intocmai?

Daca ma intrebi sunt fericit… totusi, ma gandesc cateodata la faptul ca sunt altfel decat ce visam, prosteste sau nu, in copilarie. Greseam? Nu greseam? Nu stiu, dar trebuie sa plec la serviciu.

P.S. - daca ai timp, daca ai chef, daca simti… raspunde printr-un comentariu la intrebarea de mai sus. Dar, te rog, lasa ipocrizia care, cu siguranta, iti da tarcoale si fii sincer cu tine, cu mine, cu noi. Altfel nu are niciun rost. Multumesc.