De unul singur

Cineva m-a intrebat...

Cat trebuie sa dureze o relatie?

Urasc termenul de relatie...acum

Cat ar trebui atunci sa dureze o iubire...
Habar n-am.
Cred ca toate dureaza cat trebuie sa dureze:
cat o privire care-ti fura inima
ca-n filmele in care prin ochi ti se soarbe sufletul intreg...
sau cat un drum pana la Bucuresti la finalul caruia femeia sarutata de tine 60 de kilometri e asteptata de altul pe peron...
sau trei luni, cum credeam inainte de prima iubire care a durat doi. 
Doi ani.

Cred totusi ca asta e o intrebare pentru colegii mei de liceu care credeau ca daca scriu multe pagini iau zece la teza...Nu stiu cat trebuie sa dureze. 

Totul este sa-ti dai seama cand s-a terminat, pentru ca nu exista situatie mai categoric-mizerabila, mai specatculos-dezastruoasa si nici mai fara scrupule chinuitoare... decat sa iubesti de unul singur.
Sa iubesti de unul singur e ca o fundatura fara sfarsit... 

Totul are o limita

   Nu scot usor un om din suflet...dar daca o fac, este ca si cum nu ar mai exista. Pana sa ajung la acest pas iert de multe ori si caut cu disperare sa ma agat de tot ce are omul mai bun si de toate amintirile frumoase. Indur, tolerez, inteleg, sufar si acord sanse, mergand pana la naivitate, pana la a lasa oamenii sa profite de bunatatea mea. Dar am limitele mele...si ma trezesc intr-o zi in care ia nastere in mine sentimentul dreptatii...si atunci simt o repulsie fata de felul in care am fost tratat. Sufletul omului nu este o casa parasita in care sa bantui cum vrei, din care sa iei ce iti trebuie si din care sa pleci si sa revii ori de cate ori ai chef. In sufletul omului nu intri cu mizerii si urat, ci frumos, cu intentii bune, deschis, pasnic si iubitor. Cine isi doreste sa faca parte din sufletul cuiva ar trebui sa stie ce are de facut ca sa isi pastreze locul acolo, cine nu...adio!