Ar trebui sa incepem cu inceputul… dar cine stie cand inceputul vine… nimeni! Nu cred ca stie nimeni cu exactitate momentul in care se indragosteste, incepe sa iubeasca. De multe ori, cand persoana de langa tine te intreaba punctual “De ce ma iubesti?”"Ma iubesti pentru ca ma vrei, sau ma vrei pentru ca ma iubesti", te trezesti ca in replica nu exista un raspuns concret, ceva palpabil. Practic asta plaseaza iubirea in aria sentimentelor, a lucrurilor nedefinite.
Ce este ciudat este ca iubirea are mai multe faze si este perceputa de fiecare in parte altfel. La inceputul fiecarei relatii, vei gasi cativa naivi care vor spune ca incepi sa iubesti cand ai fluturi in stomac. Gresit spun eu, pentru ca fiecare relatie incepe frumos, cu fluturi, cu emotii… cineva spunea “Toate inceputurile sunt frumoase!”.
Altii sustin ca iubirea se manifesta prin cunoasterea “jumatatii” din gesturi, reactii si anticipand ce va urma sa faca, sa zica, simtind urmatoarele reactii. Aici poate fi o farama de adevar. Insa acestia nu cumva confunda iubirea cu obisnuita sau cunoasterea celui de langa tine.
O alta parte, sustine ca “iubirea adevarata” o intalnesti o data in viata si ca ea ramane acolo “intr-un sertar” toata viata, orice s-ar intampla si orice ai face.
Se mai zice ca iubirea este actualmente un sentiment demodat, o scuza pentru reactii ilogice, o scuza atunci cand faci lucruri pe care nimeni nu le intelege si nu le gaseste explicatia… “Frate, omul o iubeste, ce vrei acuma?!”
Parerea mea?! Nu sunt un savant si nici nu vreau sa par, insa ce cred eu despre iubire si mai ales ce se intampla atunci cand ti-o asumi, este un pic mai complex, insa o sa incerc sa explic…
Cred ca iubirea (sincera) este cel mai inaltator sentiment care il poate traii vreodata un om, sentimentul care implica cele mai multe stari si schimbari la nivel personal. Cred de asemenea, ca este setimentul care intr-adevar te face sa reactionezi cel putin ciudat si cel mai tragic, inexplicabil si pentru tine.
Iubirea poti spune ca este sentimentul care te implineste, de multe ori te face mai bun, te face sa lasi de la tine, te schimba fara sa iti dai seama, te pune sa faci si sa accepti senin compromisuri, te face sa incalci teorii si principii proprii care candva ti-ai jurat ca nu le vei incalca…te face sa renunti la orgolii si sa te porti ca un copil prost, care din pacate cand se loveste nu poate fugi la mama, pentru ca in chestia asta te bagi, te bucuri si-ti vindeci ranile singur…
Insa ca sa fim obiectivi, ar trebui sa privim si urmele care le lasa aceasta iubire cand ea dispare. Ai simtit vreodata golul ala in stomac, in piept… in tine?! Vidul ala inexplicabil cand el/ ea pleaca. Cand ramai fara sens, cand ai impresia ca ai uitat sa faci lucrurile singur? Cand simti ca a plecat cu tot ce aveai si ca sufleteste crezi ca nu vei mai simti nimic? Cand nici macar prieten nu mai poti sa-l numesti, sau macar amic. Cand te chircesti de o durere inexplicabila, pe care nici un medic nu o poate curma?
Te simti slab, slabit si fara sens… cu toate astea, medical esti sanatos. Te simti ca dupa 12 runde de box in care tot ce ai facut a fost sa incasezi croseu dupa croseu dupa upercut. Incepi sa te minti si sa ii minti pe ceilalti, incepi sa zambesti fals in fata alor tai si a apropiatilor, dandu-le impresia ca esti ok (ei stiind ca de fapt nu e asa), incepi sa joci un joc prost in care cel care pierde inca de la inceput esti chiar tu. Nu permiti nimanui sa iti stie slabiciunea, starea adevarata… si daca o faci, numarul celor care stiu este redus la 1, maxim 2 oameni.
Culmea e ca ai vrea sa te intorci, sa se intoarca, cu toate ca stii ca iti va face rau, mai mult rau decat raul care il simti acum. Te gandesti ca ai putea sa ierti, sa treci peste multe prostii ca sa ai din nou ce ai pierdut. Iubirea devine un drog, cel mai ieftinn drog. Nu e cel/a mai frumos/a, cel/a mai destept/a, insa e EL/EA si pentru tine asta e suficient! Insa chiar ai putea sa ierti?! Chiar ai putea sa treci peste vorbe, gesturi, reactii la nervi, poate chiar palme… sau mai rau… poate, poate pe moment, poate pentru mai mult timp. Insa rational vorbind, merita? Tu meriti sa iti faci asta? Chiar vrei sa-ti faci asta? Sau ti-e frica de nou, de neexplorat? Te-ai obisnuit intr-un stil si crezi ca nimeni nu-l va mai intelege…
Dumnezeu nu-ti va da hartia de 100 lei pana nu renunti la cea de 10…
Te simti vulnerabil… orice prostie te atinge, te face sa plangi, te-ndoaie. Orice melodie, orice loc in care ati fost impreuna, orice gest facut de altii la adresa ta care te irita – “Daca el/ ea era aici, nu ar fi permis sa mi se intample asta!”, lucruri care le faceati impreuna – “Ieri faceam asta impreuna… cum o sa ma descurc singur?!”. Toate te lovesc si tot ce odata va unea acum va desparte! Cat de gol esti! Nu ai nimic! Ti-a luat tot, iubirea a mai castigat o runda!
Si ajungi la concluzia ca, esti doar un alt om care a pariat mai mult decat avea!
