Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu
ma pricep la cantat, chiar deloc, am o voce de iti vine sa fugi, defapt prefer
sa fiu in spatele scenei, sa vad rodul muncii cum radiaza intr-o multitudine de
culori vii, sunete si miscari care iti dau o stare de bine, care te face sa te
intrebi, omul din spate care a putut face asta, este chiar fericit.
Si da, acum sunt fericit, de mult timp
nu am mai simtit asta, chiar daca am avut o perioada cand practic am simtit
greutatea cerului cum ma apasa, fiecare respiratie cum ma sufoca. Sigur a fost
un test, practic mi-am dat un examen, unul foarte important din care am invatat
ca trebuie sa merg mai departe, sa fiu optimist, sa ofer tot ce am mai bun si, poate de ce nu, sa cant de bucurie.
Poate ca nu ma cunosc suficient de bine, am toata viata inainte sa fac
asta am invatat ca nimeni nu ma opreste sa incerc sa fiu fericit, sa visez sau chiar sa fac lucruri
imposibile pentru alti oameni. Anul asta mi-am propus sa fac ceea ce consider
ca ma face fericit, lucruri extreme.
Ultima saptamana a fost una minunata din toate punctele de vedere, am
cunoscut un om simplu si complex in acelasi timp, un om cu un caracter
puternic, un om cu al carui zambet chiar
te face sa radiezi de fericire, un om care stie sa te asculte, care are puterea sa te faca fericit. Te admir si te respect!
Fericirea este o calatorie nu o destinatie.
Sa incerc sa ma bucur de fiecare moment din viata mea, de fiecare ciocolata sau inghetata pe
care o mananc, de orice lucru marut, sa le dau valoare si sa le pretuiesc. Sunt
oameni pe lumea asta care mor de foame… si pentru care, a avea ce manca, este
cel mai important lucru pentru ei, cea mai mare fericire. Fericirea este lumea
intreaga si toate lucrurile frumoase din jurul nostru.
Sunt aici, si mereu voi fi aici
pentru toti, neconditionat.
Sunt fericit si despre mine vreau
sa cant.
