
vineri, 5 iunie 2009
zambeste !

perfect girl...
joi, 4 iunie 2009
De ce "singuratate"

"De ce suntem atat de singuri? De ce trebuie sa fim atat de singuri? Suntem atat de multi oameni pe lumea asta, toti avem nevoie de altcineva si totusi ne izolam. Pentru ce? Oare Pamantul se roteste numai pentru a ne alimenta singuratatea?" Haruki Murakami - Iubita mea, Sputnik
Atat adevar... Suntem o multime, nu cred ca are rost sa dau o cifra. Si totusi... cu cat suntem mai multi, cu atat devenim mai singuri, mai tristi, mai retasi, mai posaci. De ce? De ce ne place sa ne izolam singuri... e ciudat. Multi se plang de singuratate, si totusi nu fac nimic sa previna sau sa indrepte situatia. Desi e totusi imbucurator faptul ca numarul celor optimisti, celor numiti "oameni de lume" se mareste.
Un simplu citatat dintr-o carte scrisa in 1999 ce descrie perfect starea anului 2009
" I'm killing loneliness (Killing loneliness) / With the warmth of your arms you saved me"
miercuri, 3 iunie 2009
Cat dureaza 10 secunde la Vodafone?
Pentru confirmarea unei plati apasati tasta 2.
{apas 2}
Pentru a intra in legatura telefonica cu un operator Vodafone tastati 1.
Aveti de asteptat 10 secunde.
{apas 1}
Va multumim pentru intelegere. Va rugam asteptati pentru a va pastra prioritatea in preluarea apelului.
{am auzit asta cu pastrarea prioritatii, si in romana si in engleza de vreo 374 de ori. Eu astept. Telefonul imi zice ca astept de vreo 18 minute, mama ei de prioritate! N-am de gand sa inchid, chiar sunt curios cat dureaza 10 secunde pentru Vodafone. Va tin la curent.}
L.E. - S-au facut 21 de minute. And rising…
L.E. 2 - S-au implinit 30 de minute. And rising…
L.E. 3 - 40 de minute. And rising… Si nu, nu ma las, nu stiu cat m-o tine bateria dar cat ma tine raman pe linie, nici nu raspund la alte telefoane, astept cuminte ca un client ce sunt, sa aflu raspunsul…
L.E. 4 - 50 de minute! Si inca astept…
L.E. 5 - 1h si 10 minute…
Raspuns: 10 secunde la Vodafone dureaza 71 de minute.
Multumesc Vodafone
Sa iubesti
Am crezut in iubire de la inceput. Am cautat-o, am intins mainile in cel mai adanc intuneric sperand s-o gasesc, nu am stat nicioadata, nu m-am complacut, am stiu ca este acolo undeva, am cotrobait, nu m-am dat batut, am fost singur dar am preferat singuratatea unui desert al sentimentelor.
In ziua de azi nu mai vorbeste nimeni de iubire, de dragoste… e urat, e lame, e atat de not culeanu sa vorbesti de sentimente, sa vorbesti de dorinta de a te abandona celui pe care-l iubesti, sa afirmi ca iubesti, ca ai face pentru iubitul sau iubita ta orice si oricum…
So un-cool, ca de obicei, eu va spun ca am ajuns sa cred in dragoste la cei 22 de ani mai mult decat am crezut vreodata. Cred in puterea ei, cred in sentimentul ala de plutire peste toti si toate, cred in lacrima aia care curge atunci cand un cuvant sau o mangaiere face ca intreaga lume sa fie undeva departe, cred in unghiile alea infipte in carne cand ea te strange in brate si te sufoca pe tine si se sufoca si pe ea cand nu mai vrea sa dea drumul, cand lasa tot pentru tine, cand lasi tot pentru ea, cand pur si simplu nu mai exista nimic pe lumea asta care te-ar putea face mai fericit.
De ce-i este rusine barbatului din 2009 sa recunoasca, sa-si recunoasca si lui ca iubeste? De ce-i este atat de greu femeii din 2009 sa accepte, sa-si accepte ca fara el toate par fade, de un grej urat, insipide, inodore si incolore? De ce?
De ce e rusine sa iubesti? De ce e rusine sa-ti fie dor de el sau de ea? De ce ne ascundem cand scriem un sms interminabil pentru ea sau pentru el, de ce ne vine greu sa raspundem “si eu te iubesc!” cand avem si alte urechi care asculta?
E asa rau sa iubesti?
Tu iubesti?