De ce simplu daca se poate si complicat

Avem tendinta sa complicam inutil lucruile De obicei ne tinem de regula: “de ce simplu, daca se poate si complicat?” E un adevarat chin sa explici un lucru pe intelesul unui copil pentru ca de regula credem ca lucrurile complicate sunt mai valoroase.

Lasate sa mearga singure lucrurile nu vor deveni niciodata mai simple ci doar din ce in ce mai complicate. Unii oameni urasc simplitatea in timp ce altii o apreciaza dar gasesc foarte greu sa reuseasca sa faca ceva simplu si usor de folosit. Oricine poate face o salata, dar putini stiu sa orneze o maslina.

Mai jos gasiti un rezumat al legilor simplitatii :

1. Trebuie sa pretuiesti simplitatea
Pentru a ajunge la simplitate ai nevoie sa ti-o doresti. Pentru a ajunge sa iti doresti simplitatea trebuie sa o consideri de mare valoare.

2. Trebuie sa fi decis sa cauti simplitatea
Oamenilor le place simplitatea daca vine pe gratis dar putini sunt dispusi sa investeasca resurse, timp si bani ca sa faca lucrurile mai simple.

3. Trebuie sa intelegi foarte bine problema
Daca nu cauti sa intelegi care este exact problema pe care vrei sa o simplifici, rezultatele tale vor fi ’simpliste’, mai degraba decat simple. Simplitatea fara intelegerea fenomenului este fara valoare.

4. Trebuie sa creezi alternative
Nu trebuie sa cauti mereu sa descoperi o singura solutie. Mai degraba faci lucrurile simple daca insiri toate alternativele si o alegi pe cea mai simpla dintre ele.

5. Trebuie sa pui la indoiala si sa renunti la solutiile traditionale
Orice solutie poate fi pusa la incercare, poate fi probata. Daca vrei sa pastrezi ceva de dragul traditiei, macar fa-o intro maniera constienta si rationala

6. Trebuie sa fii pregatit sa o iei de la zero
In cautarea simplitatii, modifica tot ce se poate modifica, porneste de la zero daca nu mai poti modifica nimic.

7. Foloseste concepte.
Conceptele sunt felul in care mintea umana intelege sa-si explice lumea din jur. Atentie : Daca nu folosesti concepte inseamna ca lucrezi cu detalii.

8. Imparte lucrurile mari in lucruri mai mici
Un lucru mic este de obicei mai simplu decat un lucru mare. Lucrurile mici servesc doar ca sa se impleteasca in ceva mare

9. Pregateste-te sa renunti la alte valori in schimbul simplitatii
Un sistem care tinde sa fie foarte cuprinzator devinde foarte complex. Va trebui sa renunti la ideea de a cuprinde toate lucrurile intrunul singur pentru a ajunge la simplitate

10. Trebuie sa stabilesti cine beneficiaza de simplitate
Un sistem poate fi conceput in asa fel incat sa fie simplu pentru utilizator dar foarte complicat pentru cei care il intretin.

The end :)

Imaginea asta e tot ceea ce pot spune despre mine... mai am inca putin si nici eu nu ma mai cunosc... am intrat in acest degradant proces inca de acum 2 luni si greu se mai iese din el... poate deloc.

In clipele astea mi-e atat de bine asa, incat pana si cei din jurul meu au ajuns sa ma inteleaga. Dar de fapt ei fac cu totul altceva, insa acel altceva catre mine se intoarce ca o intelegere. Dar nu este intelegere... Nu este nimic decat o intrebare fara raspuns: ce se intampla?

Asta e problema care ma doare cel mai tare acum. Nu mai reusesc sa ajung sa ma fac inteles. Nimic nu mai e cum a fost si mi-e foarte frica de faptul ca se intra pe un fagas fara intoarcere. Un fagas pe care multi l-ar regreta, insa va fi mult prea tarziu.

Cred ca nu mereu este momentul sa pui multe intrebari. Nu mereu trebuie sa incerci sa ajuti ci doar sa stai sa asculti si sa te straduiesti sa intelegi. Daca nu intelegi, nu trebuie decat sa vorbesti si sa actionezi macar ca pana atunci. Dar nu mereu se intampla asta. Nu mereu se intampla ceea ce iti doresti tu sau cei din jurul tau. Dar cand cei de langa tine ajung sa isi dea seama ce se intampla, de cele mai multe ori e mult prea tarziu.

E greu sa pierzi ceva care pana la un moment dat din viata era totul pentru tine. Insemna ratiunea de a trai si de a multumi. Insemna fiecare cuvant pe care il spuneai. Esti ceea ce, cei din jurul tau sunt.

Cei din jurul meu sunt din ce in ce mai departe... sunt din ce in ce mai la un capat al tunelului la care eu nu pot ajunge. Si nu au vrut sa ma ia si pe mine mai repede cu ei... asa ca daca ei sunt din ce in ce mai departe, ce voi fi eu de acum incolo? O materie sau doar o forma energetica care palpaie cat mai poate pana se stinge???

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse!

Daca....

Daca eram o luna, as fi fost aprilie. Iubesc aerul parfumat de aprilie*cocos si vanilie*. :)

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost vineri. Zi in care imi propun sa mai las armele jos si sa incep sa ma relaxez. Nu intotdeauna imi iese. :(

Daca eram o parte a zilei, as fi fost seara. Eu seara parca renasc, seara si chiar noaptea sunt creativ, seara sunt spontan. :)

Daca eram un animal marin, as fi fost un delfin. Delfinii sunt vorbareti, prietenosi, inofensivi, salveaza vieti :)

Daca eram o directie, as fi fost inainte, in sus. Nu uit de viziune, visele mele.

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Nostradamus,poate ca simtea ce se va intampla maine. :)

Daca eram o planeta, as fi fost Pluto. departe,dar totusi exista. :)

Daca eram un lichid, as fi fost apa. Avem nevoie de apa sa fim vii.

Daca eram o pasare, as fi fost porumbel alb. Pentru mine semnifica candoare, blandete, iubire, eleganta.

Daca eram un tip de vreme, as fi fost serile de vara la malul marii.

Daca eram un instrument muzical, as fi fost chitara. Dulci melodii de chitara. :)

Daca eram o emotie, as fi fost iubire. Emotia iubirii.

Daca eram un sunet, as fi fost sunetul facut de valurile marii. Un sunet care ma incarca.

Daca eram un element, as fi fost foc.Ard si ma consum.

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Romeo. :) Uff, greu a fost aici.

Daca eram un fel de mancare, as fi fost paella.

Daca eram un oras, as fi fost Barcelona.

Daca eram un gust, as fi fost dulce-amarui.

Daca eram o aroma, as fi fost aroma de vanilie sau cocos.

Daca eram o culoare, as fi fost ALBASTRU (jeje).

Daca eram un cuvant, as fi fost iubire.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost ochii.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambetul senin.

Daca eram o forma, as fi fost spirala.

Daca eram un numar, as fi fost zece.

Daca eram o haina, as fi fost o haina pe care sa o imbraci cu placere. :)

daca... :)

In ce consta fericirea ?!?

Multe zile am stat si am cautat ceea ce cauta toata lumea in viata... ceea ce nu ar refuza nimeni...
Am ajuns la concluzia ca toata lumea cauta fericirea.
Insa intrebarea mea este alta ... 
In ce costa fericirea?
Ai probabil in fata o intrebare la care poti raspunde imediat...
Unii vor raspunde ca ii fac fericiti banii, altii iubirea , altii fotbalul , altii pot fi fericiti doar privind la cer...
Insa exista oare un lucru care sa ii faca fericiti pe toti...un lucru care sa nu fie un mijloc spre fericire ci insasi fericirea
Oare suntem fericiti de cand ne-am nascut si ne-am obisnuit cu sentimentul, si doar lipsa durerii ne face fericiti, sau avem nevoie de o placere intensa pentru a fi fericiti...
Fericirea exista in prea putine momente in stare pura, este prea rara si prea putine lucruri o pot caracteriza, daca nu chiar nimic
Atat timp cat m-am gandit care este principiul fericirii supreme , am ajuns la o singura concluzie
Principiul acest nu exista, pentru ca nu exista nici un lucru care sa ii faca pe toti fericiti
Lucrul care ma face pe mine fericit este acela ca iubesc, din tot sufletul, din toata fiinta mea...
Multi oameni pot fi fericiti din simplul fapt ca sunt bagati in seama, insa sunt ignorati pentru fericirea celor care isi cumpara ... nu mai conteaza ce...
Valoarea fericirii este nedreapta de cele mai multe ori, insa chiar daca este dedusa din lipsa de durere sau din placere, toata lumea este in stare sa isi sacrifice viata pentru ea.

De ce tu...de ce eu.. ?!?

 De ce tu? Pentru ca in lumea mea de cuvinte 75% gandite si 25% vorbite esti acel punct de reper pe care nimic nu-l poate clinti. Pentru ca nimeni pana la tine nu a incercat sa cuantifice in grame, centimetri, secunde tot ceea ce spun. Si pentru ca asta ma face sa ma gandesc o data in plus atunci cand deschid gura.

 De ce tu? Pentru ca nu uiti, si daca vreodata as uita vreuna din intamplarile zilelor mele as putea sa te rasfoiesc si sa aflu ceea ce memoria refuza sa-mi redea.

 De ce tu? Pentru ca esti mai buna decat mine si as vrea ca printr-o contaminare sufleteasca sa fiu macar pe jumatate ca tine. Langa tine vad cat sunt de egoist uneori, cat de gratuit rautacios alteori.

 De ce tu? Pentru buza intoarsa pe dos care se cere sarutata, pentru mainile tale care se zbat in aer ca niste pasari ciudate cand explici ceva, pentru ochii tai cu gene intoarse, care stiu sa luceasca de parc-ar inota in lacrimi sau sa se scufunde in ceturi numai de tine stiute, pentru intamplarile trupurilor noastre, din care nu vrem sa pierdem nimic, nu ascundem nimic. 

De ce tu?....De ce eu?