"A venit vara bine imi pare

Piciorusele ies la inaintare"

Da a venit vara iar fetele incep sa se "exfolieze" de hainele groase si ne permit si noua ,baietilor, sa tragem o privire rapida de 3 secunde academice la frumusetile ce se plimba pe strada.De cateva zile incoace mai tot merg agale prin oras cu problemele mele ce se invart in capul meu pana la nesfarsit , doar fetele care incalzite, incearca sa se mai racoreasca renuntand la o haina , doua ma fac pentru cateva secunde sa uit de viata mea.Revin la ideea ca d-abia vara vezi cum o arata o fata cu adevarat.Cat despre baieti ce sa zic incearca si ei sa afiseze ce au dar nu prea dau atentie la acei "cocalari" care merg cu maieul dupa cap , sau cu mana sub tricou pe burta, mangaind "inteligenta" , smulgand cate un fir de par incercand sa se epileze.

Nu sunt superficial , asta spun pentru cei care insista ca as fi , personal am defectele mele si le ascund cum stiu eu mai bine.Exista o limita la ce pot si eu sa fac si ceea ce poate sa suporte ochiul meu.

Despre zambet

Zâmbetul este exprimarea plăcută a sufletului. Este urarea de bun venit a lumii sau a unor persoane în viaţa ta. Modalitatea prin care comunici că eşti ok şi prin care doreşti ca în universul interior al cuiva să se producă reacţii în raport cu tine, cel care zâmbeşte.

Zâmbetul nu costă nimic – spunea cineva – dar valorează enorm pentru cel sau cea căruia îi dăruieşti, mai ales dacă persoana care primeşte zâmbetul tău se poate asemăna atunci cu un deşert fierbinte în care nu a mai căzut demult o picătură de apă. Zâmbetul în acest context este o inundaţie de apă, o revărsare de viaţă pentru persoana care îl primeşte.

Zâmbetul este gestul acceptării cuiva, amprenta caldă pe care sufletul o lasă să migreze în celălalt suflet. Este caracteristica fiinţelor umane ce doresc să construiască un pod între sufletul lor şi un alt suflet dispus să dea curs zâmbetului iniţiatic şi să îl păstreze în amintirea sa.

Un zâmbet poate părea banal (şi fizic vorbind, este), dar, dincolo de suprafaţa facială care formulează zâmbetul, se poate găsi miracolul nepreţuit al zâmbetului, efectul terapeutic pe care îl are acesta în viaţa celorlalţi, mai ales dacă vine, asemeni unui dar, din partea unor fiinţe dragi.

Zâmbetul poate reda speranţă unei fiinţe ce a pierdut sau nu mai găseşte ultima uşă a speranţei, speranţa de la capătul speranţei.

Fiecare din noi avem nevoie să zâmbim şi să ni se zâmbească. Prin zâmbet putem reda speranţa, acelora care nu mai găsesc ultima uşă a speranţei. Prin zâmbet, când primim zâmbetul, noi înşine primim sperană când nu găsim ultima uşă a speranţei pe care, odată intraţi, regăsim puterea şi dorinţa necesară pentru a înainta în viaţă.

Zâmbetul tău nu poate muta munţii din loc, dar, dacă prin zâmbetul tău ai redat speranţa cuiva, atunci cu siguranţă, persoana care a început să spere din nou va avea resurse pentru mutarea din loc a munţilor ce s-au interpus în calea vieţii ei.

Distanta...

Distanta intr-o relatie cere sacrificii mari,dar are si beneficiile ei,am realizat ca asa ma implic mai mult si daca iti doresti o anumita persoana care iti ofera siguranta ca si maine vei primii o atentie din partea ei te face sa o doresti si mai mult,sa o cunosti,sa ii vezi gesturile,sa afli de la ea ce-i place si ce nu,sa iti dedici tot timpul doar pentru ea,poate ca merita sa faci asta.

Mii de ganduri nu-mi dau pace,si ma intreb,de ce nu a fost sa fie ea,de ce a trebuie sa fie distanta,de ce nu am gasit-o aici langa mine,de ce tin atat de mult la acea persoana daca sunt constient ca nu o sa mai fie niciodata la fel ca inainte,distanta...are si lucruri bune,nu iti creeaza monotonie,nu te certi din orice chestie,chiar daca prin mici certuri ajungi sa cunosti persoana de langa tine cum reactioneaza,dar pentru ce trebuie sa existe certuri daca totul este frumos,si stii sa lasi de la tine,si nu gresesti cu absolut nimic,mereu am sa ma intreb...de ce?

Distanta,poate a fost pusa cu un anumit scop,sa vezi,sa-ti dai seama ca mai exista persoane speciale si unice pe lumea asta,trebuie sa te uiti atent ca sa vezi cat de simpla este ea,oricine este frumos in felul sau,dar nu oricine poate sa descrie frumusetea,nu prin vorbe,doar prin priviri,prin atingeri,gesturi,fapte.

Se spune ca ochii care nu se vad se uita,poate ca asa si este,dar eu sigur nu am sa vreau sa ii uit vreodata,si lucrul asta mi-a schimbat total perceptia despre cum trebuie sa te comporti cu persoana la care merita sa tii,sa dai totul pentru ea.Am fost la un pas sa renunt la tot,la familie,la un serviciu,acolo stabil, pentru ceva nesigur,doar ca sa fiu langa ea,sa ii vad in fiecare zi zambetul,sa fie o noua zi pentru mine,cand o vad,sa ii arat ca este la fel de frumoasa ca in prima zi.

Distanta asta,este dureroasa uneori,dar provoaca povesti frumoase care nu se uita asa de usor,sa treci aproape in fiecare zi prin locurile unde a fost si ea odata,sa inchizi ochii,si inca sa ii simti buzele umezi,este greu sa treci peste,sa incepi de la zero,sa te prefaci ca totul este ok si sa zambesti fals,mie unul mi-e foarte greu sa trec,pentru ca inca tin la ea,si mereu o sa aibe un loc special,undeva unde doar ea are cheita cu care poate sa ajunga acolo.

Distanta,daca nu era distanta,nu ajungeam sa fac atatea sacrificii pentru o fata,sa imi pun o dorinta care s-a implinit cand a pasit in fata mea,sa o cunosc,pe fata care m-a facut sa tin asa de multa la ea,mi-e greu sa las totul in urma.Daca as sti maine ca ar trebui sa o astept o viata,as astepta-o,pentru ca merita,indiferent daca sunt sau nu pe placul ei.Este trist, dar din asta pot sa-mi revin,sa ridic capu,sa ma uit la soare si sa merg inainte.

Daca nu ar fi fost distanta nu as fi iubit pe cineva asa de mult...

De ce simplu daca se poate si complicat

Avem tendinta sa complicam inutil lucruile De obicei ne tinem de regula: “de ce simplu, daca se poate si complicat?” E un adevarat chin sa explici un lucru pe intelesul unui copil pentru ca de regula credem ca lucrurile complicate sunt mai valoroase.

Lasate sa mearga singure lucrurile nu vor deveni niciodata mai simple ci doar din ce in ce mai complicate. Unii oameni urasc simplitatea in timp ce altii o apreciaza dar gasesc foarte greu sa reuseasca sa faca ceva simplu si usor de folosit. Oricine poate face o salata, dar putini stiu sa orneze o maslina.

Mai jos gasiti un rezumat al legilor simplitatii :

1. Trebuie sa pretuiesti simplitatea
Pentru a ajunge la simplitate ai nevoie sa ti-o doresti. Pentru a ajunge sa iti doresti simplitatea trebuie sa o consideri de mare valoare.

2. Trebuie sa fi decis sa cauti simplitatea
Oamenilor le place simplitatea daca vine pe gratis dar putini sunt dispusi sa investeasca resurse, timp si bani ca sa faca lucrurile mai simple.

3. Trebuie sa intelegi foarte bine problema
Daca nu cauti sa intelegi care este exact problema pe care vrei sa o simplifici, rezultatele tale vor fi ’simpliste’, mai degraba decat simple. Simplitatea fara intelegerea fenomenului este fara valoare.

4. Trebuie sa creezi alternative
Nu trebuie sa cauti mereu sa descoperi o singura solutie. Mai degraba faci lucrurile simple daca insiri toate alternativele si o alegi pe cea mai simpla dintre ele.

5. Trebuie sa pui la indoiala si sa renunti la solutiile traditionale
Orice solutie poate fi pusa la incercare, poate fi probata. Daca vrei sa pastrezi ceva de dragul traditiei, macar fa-o intro maniera constienta si rationala

6. Trebuie sa fii pregatit sa o iei de la zero
In cautarea simplitatii, modifica tot ce se poate modifica, porneste de la zero daca nu mai poti modifica nimic.

7. Foloseste concepte.
Conceptele sunt felul in care mintea umana intelege sa-si explice lumea din jur. Atentie : Daca nu folosesti concepte inseamna ca lucrezi cu detalii.

8. Imparte lucrurile mari in lucruri mai mici
Un lucru mic este de obicei mai simplu decat un lucru mare. Lucrurile mici servesc doar ca sa se impleteasca in ceva mare

9. Pregateste-te sa renunti la alte valori in schimbul simplitatii
Un sistem care tinde sa fie foarte cuprinzator devinde foarte complex. Va trebui sa renunti la ideea de a cuprinde toate lucrurile intrunul singur pentru a ajunge la simplitate

10. Trebuie sa stabilesti cine beneficiaza de simplitate
Un sistem poate fi conceput in asa fel incat sa fie simplu pentru utilizator dar foarte complicat pentru cei care il intretin.

The end :)

Imaginea asta e tot ceea ce pot spune despre mine... mai am inca putin si nici eu nu ma mai cunosc... am intrat in acest degradant proces inca de acum 2 luni si greu se mai iese din el... poate deloc.

In clipele astea mi-e atat de bine asa, incat pana si cei din jurul meu au ajuns sa ma inteleaga. Dar de fapt ei fac cu totul altceva, insa acel altceva catre mine se intoarce ca o intelegere. Dar nu este intelegere... Nu este nimic decat o intrebare fara raspuns: ce se intampla?

Asta e problema care ma doare cel mai tare acum. Nu mai reusesc sa ajung sa ma fac inteles. Nimic nu mai e cum a fost si mi-e foarte frica de faptul ca se intra pe un fagas fara intoarcere. Un fagas pe care multi l-ar regreta, insa va fi mult prea tarziu.

Cred ca nu mereu este momentul sa pui multe intrebari. Nu mereu trebuie sa incerci sa ajuti ci doar sa stai sa asculti si sa te straduiesti sa intelegi. Daca nu intelegi, nu trebuie decat sa vorbesti si sa actionezi macar ca pana atunci. Dar nu mereu se intampla asta. Nu mereu se intampla ceea ce iti doresti tu sau cei din jurul tau. Dar cand cei de langa tine ajung sa isi dea seama ce se intampla, de cele mai multe ori e mult prea tarziu.

E greu sa pierzi ceva care pana la un moment dat din viata era totul pentru tine. Insemna ratiunea de a trai si de a multumi. Insemna fiecare cuvant pe care il spuneai. Esti ceea ce, cei din jurul tau sunt.

Cei din jurul meu sunt din ce in ce mai departe... sunt din ce in ce mai la un capat al tunelului la care eu nu pot ajunge. Si nu au vrut sa ma ia si pe mine mai repede cu ei... asa ca daca ei sunt din ce in ce mai departe, ce voi fi eu de acum incolo? O materie sau doar o forma energetica care palpaie cat mai poate pana se stinge???

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse!

Daca....

Daca eram o luna, as fi fost aprilie. Iubesc aerul parfumat de aprilie*cocos si vanilie*. :)

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost vineri. Zi in care imi propun sa mai las armele jos si sa incep sa ma relaxez. Nu intotdeauna imi iese. :(

Daca eram o parte a zilei, as fi fost seara. Eu seara parca renasc, seara si chiar noaptea sunt creativ, seara sunt spontan. :)

Daca eram un animal marin, as fi fost un delfin. Delfinii sunt vorbareti, prietenosi, inofensivi, salveaza vieti :)

Daca eram o directie, as fi fost inainte, in sus. Nu uit de viziune, visele mele.

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Nostradamus,poate ca simtea ce se va intampla maine. :)

Daca eram o planeta, as fi fost Pluto. departe,dar totusi exista. :)

Daca eram un lichid, as fi fost apa. Avem nevoie de apa sa fim vii.

Daca eram o pasare, as fi fost porumbel alb. Pentru mine semnifica candoare, blandete, iubire, eleganta.

Daca eram un tip de vreme, as fi fost serile de vara la malul marii.

Daca eram un instrument muzical, as fi fost chitara. Dulci melodii de chitara. :)

Daca eram o emotie, as fi fost iubire. Emotia iubirii.

Daca eram un sunet, as fi fost sunetul facut de valurile marii. Un sunet care ma incarca.

Daca eram un element, as fi fost foc.Ard si ma consum.

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Romeo. :) Uff, greu a fost aici.

Daca eram un fel de mancare, as fi fost paella.

Daca eram un oras, as fi fost Barcelona.

Daca eram un gust, as fi fost dulce-amarui.

Daca eram o aroma, as fi fost aroma de vanilie sau cocos.

Daca eram o culoare, as fi fost ALBASTRU (jeje).

Daca eram un cuvant, as fi fost iubire.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost ochii.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambetul senin.

Daca eram o forma, as fi fost spirala.

Daca eram un numar, as fi fost zece.

Daca eram o haina, as fi fost o haina pe care sa o imbraci cu placere. :)

daca... :)

In ce consta fericirea ?!?

Multe zile am stat si am cautat ceea ce cauta toata lumea in viata... ceea ce nu ar refuza nimeni...
Am ajuns la concluzia ca toata lumea cauta fericirea.
Insa intrebarea mea este alta ... 
In ce costa fericirea?
Ai probabil in fata o intrebare la care poti raspunde imediat...
Unii vor raspunde ca ii fac fericiti banii, altii iubirea , altii fotbalul , altii pot fi fericiti doar privind la cer...
Insa exista oare un lucru care sa ii faca fericiti pe toti...un lucru care sa nu fie un mijloc spre fericire ci insasi fericirea
Oare suntem fericiti de cand ne-am nascut si ne-am obisnuit cu sentimentul, si doar lipsa durerii ne face fericiti, sau avem nevoie de o placere intensa pentru a fi fericiti...
Fericirea exista in prea putine momente in stare pura, este prea rara si prea putine lucruri o pot caracteriza, daca nu chiar nimic
Atat timp cat m-am gandit care este principiul fericirii supreme , am ajuns la o singura concluzie
Principiul acest nu exista, pentru ca nu exista nici un lucru care sa ii faca pe toti fericiti
Lucrul care ma face pe mine fericit este acela ca iubesc, din tot sufletul, din toata fiinta mea...
Multi oameni pot fi fericiti din simplul fapt ca sunt bagati in seama, insa sunt ignorati pentru fericirea celor care isi cumpara ... nu mai conteaza ce...
Valoarea fericirii este nedreapta de cele mai multe ori, insa chiar daca este dedusa din lipsa de durere sau din placere, toata lumea este in stare sa isi sacrifice viata pentru ea.

De ce tu...de ce eu.. ?!?

 De ce tu? Pentru ca in lumea mea de cuvinte 75% gandite si 25% vorbite esti acel punct de reper pe care nimic nu-l poate clinti. Pentru ca nimeni pana la tine nu a incercat sa cuantifice in grame, centimetri, secunde tot ceea ce spun. Si pentru ca asta ma face sa ma gandesc o data in plus atunci cand deschid gura.

 De ce tu? Pentru ca nu uiti, si daca vreodata as uita vreuna din intamplarile zilelor mele as putea sa te rasfoiesc si sa aflu ceea ce memoria refuza sa-mi redea.

 De ce tu? Pentru ca esti mai buna decat mine si as vrea ca printr-o contaminare sufleteasca sa fiu macar pe jumatate ca tine. Langa tine vad cat sunt de egoist uneori, cat de gratuit rautacios alteori.

 De ce tu? Pentru buza intoarsa pe dos care se cere sarutata, pentru mainile tale care se zbat in aer ca niste pasari ciudate cand explici ceva, pentru ochii tai cu gene intoarse, care stiu sa luceasca de parc-ar inota in lacrimi sau sa se scufunde in ceturi numai de tine stiute, pentru intamplarile trupurilor noastre, din care nu vrem sa pierdem nimic, nu ascundem nimic. 

De ce tu?....De ce eu?

tu..

TU.. 

Esti gandul meu bun 
Cand ma ascund in fum 
Si spun ca poate o sa am cu tine un final de drum 
Si spun ca daca ar pica totul 
Dac-as fi cu tine as sti c-am luat tot potul 
Esti haina care ma imbraca 
In momentu-n care toti ma lasa balta 
M-acoperi, ma-ntelegi, ma strangi, ma incalzesti 
Ma faci sa cred ca-n doi e mult mai greu sa pierzi 
Esti cea care totdeauna imi raspunde 
Cand cer intariri, cea care nu se-ascunde 
Cea care poate face soare atunci cand ploua 
Cea care poate sa ma duca intr-o era noua 
Esti bandajul care-l pun pe rana 
Cand sangerez la pamant lipsit de orice vlaga 
Ma faci sa ma ridic si sa ma scutur de tarana 
Sa strang din nou din dinti gata de-o noua lupta 
Poate gresesc, poate nu esti tu 
Poate m-amagesc sau poate nu 
Chiar daca sunt furtuni, ninsori, soare si ploi 
In orice razboi e mai usor in doi 
Esti camarada mea cand eu atarn de-un fir de ata 
In acest razboi numit viata 
Cand inaintez cu greu cu vantu-n fata 
M-ajuti fara sa pui prea multe in balanta 
Esti glasul ce-l aud cand totu-n jur a tacut 
Cand totu-n jur a trecut 
Cand liniile s-au tras 
Si s-au mai dat alte verdicte 
Alte sentinte 
Alte dorinte 
Calcand acelasi monoton esti as 
Locu-n care-ntotdeauna m-am intors 
Tu ma aduci la normal cand sunt intors pe dos 

Si poate n-o arat, dar mi-ar fi mult mai greu 
Dac-as ramane fara tine doar un simplu eu 
Esti zambetul meu dintr-o noapte neagra 
Cand dupa un apus lumina-i dusa toata 
Reusesti sa faci totul fara trucuri 
Chiar daca sunt tot eu cel

care-ti da putine lucruri.

perfect girl...(partea II)

si imi continui gandurile cum ar fi "perfect girl" pentru mine...una din principalele calitati pe care le apreciez la o fata este feminitatea, consider ca o fata trebuie sa se comporte altfel decat un baiat si nu imi plac absolut deloc acele fete care considera ca singura diferenta dintre ele si un baiat o constituie faptul ca au ceva in minus la inventar. mergand mai departe de atat trebuie sa spun ca apreciez acele fete care se respecta pe sine si stiu sa se comporte ca niste adevarate “lady”. astfel, nu suport genul de fete care se imbraca doar in blugi si in tricouri largi, care merg in diverse baruri dubioase, care dau pe gat bere dupa bere si din limbajul carora nu lipsesc diverse expresii ciudate. pe de alta parte, apreciez o fata care, fara a cadea in capcana superficialitatii, are grija cum se imbraca, cum se machiaza*cat mai putin posibil*, care prefera sa mearga intr-un local de calitate si a carei comportament nu iese cu nimic din codul bunelor maniere.

mergand mai departe trebuie sa spun ca imi plac fetele “cuminti si devreme acasa”, care si-au format o cultura generala si cu care chiar ai ce sa vorbesti. si ma refer aici la acel gen de fete care prefera sa isi petreaca serile de sambata stand acasa si citind o carte buna in loc sa mearga intr-un club, care se simt mai confortabil intr-o biblioteca decat intr-un bar, care petrec mai mult timp cu prietenii decat intr-un magazin de la Jolidon, care se regasesc intr-o discutie normala si care nu umbla innebunite dupa baieti.

deasemenea imi plac fetele care spun intotdeauna adevarul si nu se ascund niciodata in spatele unor minciuni frumoase sau a unor adevaruri partiale, care au niste puncte de vedere proprii si niste principii de viata solide pe care au curajul si puterea sa si le exprime si care nu aleg sa se “prostitueze”, pentru ca, sincer sa fiu, eu consider ca a face cafeau sefului si a-i spune in fiecare dimineata “vai ce bine aratati astazi” reprezinta o forma de prostitutie.parerea mea

va urma....

zambeste !

Zambeste, indiferent de ce s`ar fi`ntamplat 

Zambeste, aratale ca esti calculat 

Zambeste, chiar daca te simti inselat 

Zambeste, ca si cum ai avea un palat 

Zambeste, ca viata`i scurta, deci traieste 

Zambeste, distreazate din plin si glumeste 

Zambeste, caci timpul trece si te`ncetineste 

Zambeste...da play si porneste 

Zambeste, si`aratale ca nu iti pasa 

Zambeste, chiar daca`i prins o pasa proasta 

Zambeste, simtete ca si cum ai fi acasa 

Zambeste, caci viata`i una si frumoasa 

Zambeste, indiferent de problemele ce te`apasa 

Zambeste, asa te duci pe strada luminoasa 

Zambeste, chiar daca esti o fire mai retrasa 

Zambeste, caci viata`i furtunoasa si gratioasa 

Zambeste, atunci cand prietenii nu sunt ce par 

Zambeste, chiar daca ai nevoie si dispar 

Zambeste, atunci cand el sau ea pleaca 

Zambeste, si poate sentimentu` o sa desfaca 

Zambeste, atunci cand simti inaltimea 

Zambeste, indiferent de care`a fost vechimea 

Zambeste, chiar daca acuma dormi singur 

Zambeste, caci va fi bine te asigur 

Zambeste, chiar daca e un zambet fals 

Zambeste, ca si cum e un dans simplu de vals 

Zambeste, chiar daca e sfarsitul lumii 

Zambeste, si poate asa vei putea adormi 

Zambeste, chiar daca ai multe vise de implinit 

Zambeste, chiar daca e un zambet balbait 

Zambeste, chiar daca e un sentiment de agitatie

deci " zambeste " !!

perfect girl...

  Ce'mi place mie la o fata...??nu'mi trebuie miss,nu'mi trebuie o fata care atunci cand merge pe strada sa fie acostata de toti "baietii buni"..imi place sa fie simpla,sa aiba propria persoanalitate,sa gandeasca inainte si pe urma sa isi argumenteze gandurile,sa fie ea,sa stie ce vrea,sa ceara,sa isi doreasca ce viseaza,sa fie calda,sa iubeasca.poate ca am cunoscut fata perfecta,poate nu perfecta,dar speciala in mod sigur,o fata care prin venele ei circula sangele latin,cu ochi limpezi,un zambet mai stralucitor decat soarele,o luptatoare.o fata care merita sa iti dedici tot timpul,sa faci si cele mai mari sacrificii,chiar daca mergi orbeste inainte,nestiind ce te asteapta in urmatorul pas facut,si te gandesti ca o persoana ca ea merita,dar nimic nu este perfect,si intotdeauna ceva frumos dureaza prea putin,poate prea putin decat ti'ai fi dorit sa fie...perfect girl....

nobody is perfect..but everyone is special !!!

De ce "singuratate"

"De ce suntem atat de singuri? De ce trebuie sa fim atat de singuri? Suntem atat de multi oameni pe lumea asta, toti avem nevoie de altcineva si totusi ne izolam. Pentru ce? Oare Pamantul se roteste numai pentru a ne alimenta singuratatea?" Haruki Murakami - Iubita mea, Sputnik

Atat adevar... Suntem o multime, nu cred ca are rost sa dau o cifra. Si totusi... cu cat suntem mai multi, cu atat devenim mai singuri, mai tristi, mai retasi, mai posaci. De ce? De ce ne place sa ne izolam singuri... e ciudat. Multi se plang de singuratate, si totusi nu fac nimic sa previna sau sa indrepte situatia. Desi e totusi imbucurator faptul ca numarul celor optimisti, celor numiti "oameni de lume" se mareste.

Un simplu citatat dintr-o carte scrisa in 1999 ce descrie perfect starea anului 2009

unde singuratatea si nefericirea sunt cuvinte-cheie dominante. E trist. Ne lasam atat de adanc in tehnica, ne lenevim, uitam sompla placere de a iesi in aer liber. Incepem sa indragim 4 pereti.. care in urma cu ceva vreme ni se pareau ca de buncar. Ne schimbam si totusi nu in bine. E timpul sa oprim nebunia.. e timpul.. sa omoram singuratatea!

" I'm killing loneliness (Killing loneliness) / With the warmth of your arms you saved me"

Cat dureaza 10 secunde la Vodafone?

Pentru confirmarea unei plati apasati tasta 2.

{apas 2}

Pentru a intra in legatura telefonica cu un operator Vodafone tastati 1.

Aveti de asteptat 10 secunde.

{apas 1}

Va multumim pentru intelegere. Va rugam asteptati pentru a va pastra prioritatea in preluarea apelului.

{am auzit asta cu pastrarea prioritatii, si in romana si in engleza de vreo 374 de ori. Eu astept. Telefonul imi zice ca astept de vreo 18 minute, mama ei de prioritate! N-am de gand sa inchid, chiar sunt curios cat dureaza 10 secunde pentru Vodafone. Va tin la curent.}

L.E. - S-au facut 21 de minute. And rising…

L.E. 2 - S-au implinit 30 de minute. And rising…

L.E. 3 - 40 de minute. And rising… Si nu, nu ma las, nu stiu cat m-o tine bateria dar cat ma tine raman pe linie, nici nu raspund la alte telefoane, astept cuminte ca un client ce sunt, sa aflu raspunsul…

L.E. 4 - 50 de minute! Si inca astept…

L.E. 5 - 1h si 10 minute…

Raspuns: 10 secunde la Vodafone dureaza 71 de minute.

Multumesc Vodafone

Sa iubesti

Am crezut in iubire de la inceput. Am cautat-o, am intins mainile in cel mai adanc intuneric sperand s-o gasesc, nu am stat nicioadata, nu m-am complacut, am stiu ca este acolo undeva, am cotrobait, nu m-am dat batut, am fost singur dar am preferat singuratatea unui desert al sentimentelor.

In ziua de azi nu mai vorbeste nimeni de iubire, de dragoste… e urat, e lame, e atat de not culeanu sa vorbesti de sentimente, sa vorbesti de dorinta de a te abandona celui pe care-l iubesti, sa afirmi ca iubesti, ca ai face pentru iubitul sau iubita ta orice si oricum…

So un-cool, ca de obicei, eu va spun ca am ajuns sa cred in dragoste la cei 22 de ani mai mult decat am crezut vreodata. Cred in puterea ei, cred in sentimentul ala de plutire peste toti si toate, cred in lacrima aia care curge atunci cand un cuvant sau o mangaiere face ca intreaga lume sa fie undeva departe, cred in unghiile alea infipte in carne cand ea te strange in brate si te sufoca pe tine si se sufoca si pe ea cand nu mai vrea sa dea drumul, cand lasa tot pentru tine, cand lasi tot pentru ea, cand pur si simplu nu mai exista nimic pe lumea asta care te-ar putea face mai fericit.

De ce-i este rusine barbatului din 2009 sa recunoasca, sa-si recunoasca si lui ca iubeste? De ce-i este atat de greu femeii din 2009 sa accepte, sa-si accepte ca fara el toate par fade, de un grej urat, insipide, inodore si incolore? De ce?

De ce e rusine sa iubesti? De ce e rusine sa-ti fie dor de el sau de ea? De ce ne ascundem cand scriem un sms interminabil pentru ea sau pentru el, de ce ne vine greu sa raspundem “si eu te iubesc!” cand avem si alte urechi care asculta?

E asa rau sa iubesti?

Tu iubesti?

Sa lasi urme calde pe nisip

Sa nu alergi, sa nu calci apasat, sa nu arunci nisip, sa nu te zvarcolesti, sa nu te-arunci, sa nu m-arunci… sa pasesti incet peste plaja care mi-e suflet, sa lasi urme calde pe nisip, sa lasi vantul sa-mi poarte iubirea spre tine.

Sa ai grija de mine, sa ma mangai asa cum marea-mi mangaie sufletul clipa de clipa, sa-mi iei boabele de nisip in maini si sa le lasi sa curga in infime paraie uscate reintregindu-mi sufletul.

Sa te intinzi incet peste nisipul incalzit de dragoste (sau de soare, nu stiu), sa ma imbratisezi strans, sa nu-mi plangi caci imi vei lua fire de nisip din suflet si duse fi-vor.

Sa te pui in genunchi si sa-ti infigi mainile in nisipul meu, in sufletul meu, sa-mi simti nisipul rece si compact de dedesubt, sa-l rascolesti, sa-l scoti la lumina, sa-l incalzesti, sa-i arati soarele.

Sa-mi stai aproape noaptea cand luna ne lumineaza inimile, sa te ghemuiesti mica si cuminte in mine, cu mine, sa trecem noaptea impreuna, sa visam imbratisati pana zorii zilei ce vine ne gaseste mai indragostiti ca niciodata.

Asta te-am rugat sa-mi faci, asta am visat sa-mi faci cand inca eram singur si inchis, cu sufletul stanca de munte… si-ai venit intr-o zi rece de aprilie si m-am erodat pentru tine, m-am prabusit la picioarele tale cu sufletul plaja de nisip, atins doar de mare, de vant, de soare si… de tine doar.

Plangi cu mine.

Diferenta dintre ce-ai visat si ce traiesti

Eu am visat sa fiu liber, sa alerg, sa fug, sa nu ma tina nimeni si nimic… ma duc in fiecare zi la munca, dupa un program fix, fara exceptie, stiu inca de dimineata ce voi face la 21:44:35 (promo de direct). Imi place munca mea, ma duc cu drag(cica), am colegi misto, nu caut mai mult… totusi, e o diferenta…

Am visat sa fiu cel care are puterea sa aleaga, sa refuze ce trebuie, sa faca numai-si-numai ce simte… Am puterea sa refuz multe, iau decizii, ma lupt cu ce trebuie si fac de multe ori lucruri pentru ca asa simt. Insa in fiecare zi trebuie sa fac cate ceva din ceea ce este necesar… parca, totusi, e o diferenta.

Am visat sa fiu in stare in orice moment sa las totul in urma, sa nu ma intereseze, sa fiu eu mijlocul universului meu. Este infinit mai mult decat am sperat si dorit… dar iar, nu e ceea ce visam - prosteste acum vreo 20 de ani.

Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi? Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei? Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi? Merita planul tau sa-l respecti intocmai?

Daca ma intrebi sunt fericit… totusi, ma gandesc cateodata la faptul ca sunt altfel decat ce visam, prosteste sau nu, in copilarie. Greseam? Nu greseam? Nu stiu, dar trebuie sa plec la serviciu.

P.S. - daca ai timp, daca ai chef, daca simti… raspunde printr-un comentariu la intrebarea de mai sus. Dar, te rog, lasa ipocrizia care, cu siguranta, iti da tarcoale si fii sincer cu tine, cu mine, cu noi. Altfel nu are niciun rost. Multumesc.