duminică, 7 iunie 2009

tu..

TU.. 

Esti gandul meu bun 
Cand ma ascund in fum 
Si spun ca poate o sa am cu tine un final de drum 
Si spun ca daca ar pica totul 
Dac-as fi cu tine as sti c-am luat tot potul 
Esti haina care ma imbraca 
In momentu-n care toti ma lasa balta 
M-acoperi, ma-ntelegi, ma strangi, ma incalzesti 
Ma faci sa cred ca-n doi e mult mai greu sa pierzi 
Esti cea care totdeauna imi raspunde 
Cand cer intariri, cea care nu se-ascunde 
Cea care poate face soare atunci cand ploua 
Cea care poate sa ma duca intr-o era noua 
Esti bandajul care-l pun pe rana 
Cand sangerez la pamant lipsit de orice vlaga 
Ma faci sa ma ridic si sa ma scutur de tarana 
Sa strang din nou din dinti gata de-o noua lupta 
Poate gresesc, poate nu esti tu 
Poate m-amagesc sau poate nu 
Chiar daca sunt furtuni, ninsori, soare si ploi 
In orice razboi e mai usor in doi 
Esti camarada mea cand eu atarn de-un fir de ata 
In acest razboi numit viata 
Cand inaintez cu greu cu vantu-n fata 
M-ajuti fara sa pui prea multe in balanta 
Esti glasul ce-l aud cand totu-n jur a tacut 
Cand totu-n jur a trecut 
Cand liniile s-au tras 
Si s-au mai dat alte verdicte 
Alte sentinte 
Alte dorinte 
Calcand acelasi monoton esti as 
Locu-n care-ntotdeauna m-am intors 
Tu ma aduci la normal cand sunt intors pe dos 
Si poate n-o arat, dar mi-ar fi mult mai greu 
Dac-as ramane fara tine doar un simplu eu 
Esti zambetul meu dintr-o noapte neagra 
Cand dupa un apus lumina-i dusa toata 
Reusesti sa faci totul fara trucuri 
Chiar daca sunt tot eu cel
care-ti da putine lucruri.

Un comentariu:

  1. N-am putut sa stau,sa privesc cum tot ma prabusesc
    Te-am pierdut,acum zambesc..Dar continui sa te iubesc
    N`am putut sa cred cand mi-ai spus ca ai sa pleci
    N-am crezut ca amintirea din trecut ai putea s-o stergi
    M-ai lasat in ploaie sa zac,departe de tine
    Te-ai intrebat vreodata cine te iubea mai mult ca mine?
    Am zeci de cuvinte si zeci de porunci
    Dar nu`mi pot imagina cum ai putea tu sa plangi
    Multi imi ziceau sa te las dar am continuat sa sper
    C-o sa primesc aripi vreodata si-o sa ma-naltz din nou la cer
    Ochii tai erau unici- singurul cristal din perete
    Iar prezenta ta ne facea sa parem ca doua vedete
    Lacrimile cad...cad pe zi ce trece..
    Sufletul meu ramane gol ,se face tot mai rece.....


    N-am putut sa-nchid ochii cand ii tineai deschisi
    N-am putut sa nu ma intreistez cand aveai ochii tristi
    Ai plecat de langa mine,ai separat doua destine..
    Inima bate pentru tine,te rog intoarce`te la mine


    Am fost aici cand a fost nevoie,aproape mereu
    Am ramas numai cu tine ca ingerii langa Dumnezeu
    Cand a fost greu n`am cedat,am ramas,n-am plecat
    As fi stat o viata si nimic nu m-ar fi schimbat
    As fi incercat sa fac orice sa ramanem uniti
    Te-as fi ratat-Ca fiind una printre mii de sfinti
    Din trecut mi-am regasit amintiri patate cu sange
    Din semeni mi-am gasit izvorul lacrimilor..ce tot curge
    Am tinut la tine,pentru tine a fost un simplu joc
    Dar a fost destul foc incat sa plec din acest loc
    Poate-i viata cruda,poate ea va vrea sa plece,
    Dar vei ramane mereu prima din topul celor 10
    Visele sunt ruinate,s-a cam dus speranta
    De aceea nu voi mai iubi,ca sa nu-mi complic viata
    N-am putut...cum sa tac?s-ascund aceste cuvinte
    Si poate va veni o zi in care-o sa-ti aduci aminte...



    Inca traiesc un vis departe de realitate,
    Dar acum eu sunt aici,tu esti acolo departe
    Sufletul meu rage,varsa lacrimi si suspine,
    Iar sentimentele-s incontinuu legate de tine.
    Ne plimbam ca 2 copii,parca m-apuca fiorii
    As dori k viata mea sa prinda nuanta culorii
    Deschisa ca lumina diminetii,
    Ca chipul tau de ingeras
    Si-acelasi comportament naiv,ca de copilas.
    As da orice sa-mi apari chiar si-acum in fata,
    Fara tine se scurge si ultima picatura de viata
    Ai ramas ca o stampila-n mine,sa te sterg...nu vreau!
    Singura amintire e aceea cu noi,doi copii ce se iubeau
    Ce stateau impreuna,uniti la greu,stand in ploaie
    Pregatiti sa se avante chiar in orice razboaie
    N-am putut sa nu las langa vers macar o lacrima
    Fiindca acum aceste cuvinte m-ating la inima..

    Nu a mai ramas nimic de cand ai plecat
    Nimic din vechea mea fiinta..
    Nimic din cea obisnuita..
    Ce obisnuiam sa fac..
    Pana si inima mea a devenit o ruina
    Ai lasat in urma doar amintiri
    Si ceea ce am devenit a fost doar... un suflet ranit



    pop :)

    RăspundețiȘtergere