Posibil sa fie toate la un loc, cine mai stie? Evident ca lipsa de sens te duce pe carari neumblate ale mintii tale, evident ca iti intuneci gandirea cu fiecare pas si perspectiva unei fotosinteze devine din ce in ce mai indepartata. Te pierzi in propriul labirint si refuzi sa vezi usile larg deschise in fata propriilor ochi. Lumina nu poate patrunde prin obloane inchise.Dezamagesti…Prietenii te viziteaza din ce in ce mai rar si asta mai mult ca un pelerinaj la ceea ce ai insemnat candva pentru ei. Amintirile sunt singurele care te mai fac o persoana interesanta. Si totusi, cand vad ca nu mai gasesc aproape nimic din ceea ce gaseau de obicei, se indeparteaza. Pentru ca le-ai inselat asteptarile, nu te-ai ridicat la nivelul dorit…Un alt prieten drag se indeparteaza incet, dar sigur. Daca nu m-a izolat cumva de tot si eu inca ma mai mint ca am mai avea cate ceva de discutat. Initial a fost o rupere brusca, apoi o reconstructie piesa-cu-piesa a unui puzzle ce fusese atat de complet la inceputul jocului. Stiu ca e greu sa mai construiesti in continuare cand toate piesele si-au schimbat culoarea si forma, iar pana la urma imaginea va fi alta. Dar sunt unele lucruri in viata de care parca nu-ti vine sa te lipsesti si te destabilizeaza nesincronizarea. Simti cum devii inutil si deranjezi. Din nou dezamagire, din nou o bucata de suflet pustiita in gol.
Stii, se spune ca singurele drumuri spre trecut sunt amintirile...pe astea nu ni le poate lua nimeni, desi oricine cred ca ar vrea sa scape de cateva:)Si din pacate nu se pot bloca drumurile astea prea usor....doar cu vointa si cu TIMP:<
RăspundețiȘtergereda,ai dreptate..dar o sa arat in continuare respect si am sa merg inainte.TREBUIE!
RăspundețiȘtergereUneori amintirile sunt frumoase, alteori dureroase, ele sunt o ferestra catre trecut, indiferent ca este unul fericit sau nu. De aici se impun doua drumuri: fie incerci sa lupti sa aduci toate lucrurile din trecut in prezent pentru ca stii ca acestea te vor face in continuare fericit, fie lupti sa lasi trecutul in urma si sa iti construiesti un prezent plin de amintiri frumoase. Nu ne putem lasa doborati niciodata:)
RăspundețiȘtergere...Nenea agent, am o povestioara pt dvs.. si nu stiu unde anume s-o incadrez, asa ca o voi istorisi pe aici. Nu trebuie neaparat expusa, e de ajuns sa o vedeti :)
RăspundețiȘtergere"A fost odata ca niciodata un pat. In esenta semana cu toate paturile din casele oamenilor. In anumite privinte insa, semana doar cu paturile asezate cu spatele la fereastra, randuite cu asternuturi verzi de atlaz si acoperite de baldachin. Intr-o singura privinta era unic: era singurul pat pe care dormea fata.
Fata semana si ea in fond cu toate fetele. Mai ales cu cele care aveau parul lung si negru si citeau romane psihologice. Un singur lucru o deosebea de altele: isi gasea somnul numai intr-un anume pat.
Eeeei, dar a mai fost odata ca niciodata o noapte. A inceput la fel ca toate celelalte nopti in care fata, poate obosita de alergatura, poate dornica de atingerea asternuturilor de atlaz, s-a intins pe pat. In acea noapte fata, spre deosebire de majoritatea noptilor, plansese. Nu va speriati, n-o durea nimic, nu pierduse vreun lucru important, nici nu castigase la loterie. Doar ca o neliniste nelamurita ii daduse tarcoale toata ziua. Tot in acea noapte patul se primenise asa cum o facea doar rareori, cu miros de trandafir scaldat de roua si vanilie .."
Acum, domnu`agent, in viziunea dvs, ce reprezinta acel pat? :)
Colega :)