Ganduri

Prietenia… un lucru adesea ori subapreciat sau supraapreciat… toti facem asta la un moment dat. Am descoperit o alta fateta a mea intre timp… una careia ii e foarte dor momentan de unii oameni care nu sunt langa ea.

Dar aceste randuri nu vreau neaparat sa fie despre mine, ci despre o persoana anume care inseamna mult pentru mine. O persoana a carei prietenie am subapreciat-o si alaturi de care as fi putut petrece mult mai multe momente placute daca intr-un anumit moment al vietii mele nu as fi privit viata si lumea altfel decat o fac acuma.

E vorba de o persoana care m-a apreciat mereu pentru ceea ce simt, care a tinut la mine cu calitati si defecte, care nu m-a fortat sa ma schimb, dar a avut curajul sa-mi spuna unde gresesc. Mereu am crezut ca ma cunosc suficient de bine si ca masca pe care mi-am pus-o in fata lumii e impenetrabila, acea persoana mi-a demonstrat contrariul, si mi-a aratat ca acel contrariu nu e neaparat un lucru rau. Si ca sa iti deschizi sufletul in fata cuiva nu te face neaparat vulnerabil, depinde si in fata cui o faci.

Cred ca dupa atata timp si atatia prieteni, ‘prieteni’ si amici, abia acuma incep sa inteleg cu adevarat ce inseamna cu adevarat PRIETENIA. Si acest lucru se datoreaza in mare parte unei persoane. Unei persoane careia nu ii spun numele aici, cei care conteaza vor sti despre cine e vorba.

Genetik & Gio Martinez feat DJ Mariusz - Pixel (DJ Mariusz Remix) by djmariusz

Genetik & Gio Martinez feat DJ Mariusz - Pixel (DJ Mariusz Remix)  by  djmariusz

Un copil ascuns...

In ultimul timp aud prin presa,tv si radio ca se descopera tot felul de lucruri.de la foc pana la bomba atomica de la clone pana la moarte s-au descoperit dar oare cum este sa descoperi fericirea.Cand se intampla astfel de lucruri?...Recunosc ca in unele momente am impresia ca am descoperit-o dar poate ma insel,poate nu este acel lucur ce ni-l dorim cu adevarat.Putine sunt clipele ce te fac sa zambesti frumoase sunt zilele in care chiar traiesti,putine e adevarat,dar nimeni nu a a flat ce inseamna fericirea defapt.Putine sunt clipele ce ni le amintim,de obicei ne amintim numai lucrurile ce ne-au deranjat,ce ne-au facut sa suspinam si sa regretam defapt,dar poate si in ele sunt clipe de fericire.Scriu in versuri uneori dar putini oameni inteleg ce se ascunde in spatele cuvintelor,si nu ma astept la o apreciere din partea cuiva dar imi e dor sa mai fiu si eu alintat,cocolosit si sa fiu fericit.Imi doresc poate prea multe pentru inceput,am cunoscut oameni ce pe Dumnezeu l-au vazut si erau fericiti.Dar oare aceea persoana stie ce inseamna fericirea pentru mine defapt?Ceea ce imi place mie cu adevarat.Sincer sa fiu eu nu stiu nimic despre ea,cand e suparata sau bucuroasa cand zambeste sau cand gandeste,Oare pentru ea eu reprezint aceeasi fericire ce o reprezinta ea pentru mine?Acelasi puls al inimii acelasi gand uluitor ce ma face sa zambesc cand ies din acest dormitor,imi e dor de ea si o vad din ce ince mai rar o regasesc printre romanele citite dar e cam bizar cum ma regasesc in gandurile altui om,in durerea lui si a mea se ascunde un sentiment ca un stol,ce se imparte in mii de directii si nu sti pe care sa o urmaresti pe care sa o admiri si pe care sa o iubesti.Stiu ce e tristetea si m-am obisnuit cu ea,stiu ceea ce inseamna viata si o iubesc chiar daca e cum nu vreau,stiu poate sa iubesc si in acelas timp sa pretuiesc dorinte fiinite si infinite trec de granitele lumii atunci cand sunt cu tine.Dar imi e greu sa reusesc singur si sa privesc spre foile incarcate cu mii de pagini ca "te iubesc" primul mesaj primul sarut vor fii amintite visele sunt pe jumatate implinite.De ce iesim uneori din decor fara pic de aplauze,ne simtim aiurea poate publicul nu a inteles ceea ce am vrut sa zic defapt poate ca nici eu nu sunt de apreciat si cand merg pe culoarul vietii ma aud strigat de un om ce ma atinge prieteneste imi strange mana si spune "Felicitari,ai fost de apreciat!" exista in lumea asta o persoana ce stie ce e fericirea?Va spun eu ca nu.Dar exista oameni ce ne arata calea.Imi e dor sa mai petrec timpul liber alaturi de cineva sa strang la piept sa simt cum bate inima,seara de seara ma duc acasa intristat ca secundele imi fura fericirea sau ceea ce nu am descoperit,vreau sa fiu un inventator sa inventez o lume departe de decor,unde sa fie un cor o sala si un public minunat dupa ce am zis cantarea sa fie de apreciat,toata lumea sa fie multumita,mii de sunete ce ne irita,parca nici telefonul nu mai suna cum suna la anumite mesaje ce imi palpau inima.Dar sunt fericit cate zile le mai am de trait,dar vreau sa traiesc in continuare fericire de rezerva si strig ca doare...

Un alt prieten...

Posibil sa fie toate la un loc, cine mai stie? Evident ca lipsa de sens te duce pe carari neumblate ale mintii tale, evident ca iti intuneci gandirea cu fiecare pas si perspectiva unei fotosinteze devine din ce in ce mai indepartata. Te pierzi in propriul labirint si refuzi sa vezi usile larg deschise in fata propriilor ochi. Lumina nu poate patrunde prin obloane inchise.Dezamagesti…Prietenii te viziteaza din ce in ce mai rar si asta mai mult ca un pelerinaj la ceea ce ai insemnat candva pentru ei. Amintirile sunt singurele care te mai fac o persoana interesanta. Si totusi, cand vad ca nu mai gasesc aproape nimic din ceea ce gaseau de obicei, se indeparteaza. Pentru ca le-ai inselat asteptarile, nu te-ai ridicat la nivelul dorit…Un alt prieten drag se indeparteaza incet, dar sigur. Daca nu m-a izolat cumva de tot si eu inca ma mai mint ca am mai avea cate ceva de discutat. Initial a fost o rupere brusca, apoi o reconstructie piesa-cu-piesa a unui puzzle ce fusese atat de complet la inceputul jocului. Stiu ca e greu sa mai construiesti in continuare cand toate piesele si-au schimbat culoarea si forma, iar pana la urma imaginea va fi alta. Dar sunt unele lucruri in viata de care parca nu-ti vine sa te lipsesti si te destabilizeaza nesincronizarea. Simti cum devii inutil si deranjezi. Din nou dezamagire, din nou o bucata de suflet pustiita in gol.

Adevarat...

Si uite asa s'a mai incheiat si un capitol din viata asta exceptionala, primind mult respect si bucurie aruncata direct in fata,si facandu'ma sa ma simt ca ultimul om de pe pamant.Dar viata merge inainte cu bune si rele,stiind ca toate se platesc odata cu acceasi moneda,vom rade si ne vom bucura ca niste copii,stiind ca nu se poate sa ni se intample chiar noua,cand ne este lumea mai draga,asta este.Merg inainte cu capu sus.RESPECT-DEVODAMENT-INCREDERE-SPERANTA.(7 ani de acasa)